sâmbătă, 20 februarie 2010

continuare

Are ea o eleganță ,așa,discretă.Unii o iau ca o provocare sexuală continuă,dar nu e așa,e o eleganță rară,înnăscută.Merge pe stradă perfect conștientă de efectul pe care îl are asupra celor din jur și e încântată.Copiez și eu gesturile ei,deși la mine par mai stângace.Ea mă pândește cu colțul ochiului și chicotește.

-Hai termină.Tu nu ești așa.Termină!

Încep să-i exagerez pașii,aburii din capul meu mă fac să mă simt lichidă cum mă scurg pe stradă în pași mari și unduiri de șolduri exagerate.Râdem încontinu.Nu ne putem opri.O ținem tot așa până în ceainărie.Ai crede că’oameni ca noi’ nu umblă în locuri așa normale,ce sa faci…omul merge unde poate.Și jazz-ul e slabiciunea mea dintodeauna.

Nu avem ‘masa noastră’ așa că ne așezăm la întamplare la o masă.Chelnerița,pe care niciodată nu am reușit să o țin minte,deși sunt destul de sigură că e aceași de când am început să mergem acolo,vine și ne cere comanda.

-Un chocolate truffle,te rog.nici nu am nevoie de meniu,întodeauna beau același lucru.

-Ce bea ea.astăzi iubita mea nu are chef să se complice cu meniul și alege să se lase pe mâna mea.

Aici se face ruptura.Îmi sprijin capul de perete și-mi las privirea să treacă peste oamenii din sală în timp ce ea îmi povestește ceva,clar spune ceva…am uitat ce,nu vreau să ascult.Recunosc unele din figurile din sală,chiar o achiziție recentă care hopa,e la masă cu prietena lui,veche,mai veche ca mine,si probabil mai veche ca multe pe care le-a adunat pe la chefuri.Gândurile îmi fug dintr-o chestie în alta,devin supărată.

-Ies până afară.Vreau un pic de aer.Îmi dai un bip când ne aduce ceaiurile?

-Sigur.Ești oke?

-Da,da…vin imediat.

Aproape alerg afară,ninge.Mă lipesc de peretele rece și închid ochii.Cel mai multi îmi place cu ochii inchiși,poți visa,oriunde oricum orice.Văd fulgii de zăpadă și sub pleoapele închise.Răcoarea zidului îmi îngheața spatele,mă lipesc mai tare,mi se pare aproape erotic felul în care mi se face pielea de găină.Întredeschid buzele,mă retrag mai spre umbră,doar un pic să visez…un pic…Vibrează ceva.Eu?Nu…doar telefonul.Wake up call.

Merg înapoi la loc,mai roșie,mai zâmbitoare,cu ochii mai strălucitori.

-Pisi ce-ai facut afară?

-Am stat…

-Te-ai întalnit cu cineva anume?

-Nu…Iarna mă face să mă simt specială.îmi pun capul în mâini și o privesc în ochii.Nu trebuie să mă întâlnesc cu cineva ca să răsuflu mai greu…mă binedispun și singură…chicotesc.

-Da,am văzut eu cum te binedispui.deabia te-am ridicat din pat.

-Am crezut că nu mai vorbim despre asta(devin nervoasă)mă privește strict personal cum îmi petrec timpul,doar nu-ți bagi nasul și acolo.

-Pisoi mă privește orice iți faci ce te distruge,doar nu te aștepți să stau și să privesc.îmi auncă o privirea semi interogativă semi ironică.

-Ce frumoasă ești astăzi,mă plictisea deja subiectul.

Nu are rost să mă cert cu ea,am invățat demult că nu pot câștiga nici o ceartă,are un mod de a-mi tăia orice replică…

Ea a prins apropoul și imi povestește despre ceva film ce l-a văzut de curand.Și mă scufund iar în vise în timp ce o privesc cum vorbește.Gesticulează mult,își învârte mâinile în aer și spune povești.Trec ore în care doar o privesc,o aprob,o admir.Nori de fum se fac în jurul nostru în timp ce ea continuă să îmi explice Pielea ei are reflexe de aur în lumina difuă.Îmi place…zâmbesc

joi, 18 februarie 2010

Trezirea

Ușa scârțâie,balamalele scot un sunet ce zgârie timpanele,ușa lasă să pătrundă în cameră firișoare de lumină ce ard ochii mei.Aștept de atâta timp să se deschidă ușa și nimeni nu a deschis-o…până acum.Așteptarea îmi face corpul să tremure,ușa se mișcă dureros de încet,scârțâitul devine tot mai infernal,și eu tot aștept.

Un contur de corp uman se formează pe pardoseală în fața patului, în lumină dansează praful,totul începe să se trezească la viață,chiar și eu.Și ușa s-a deschis…

Mă retrag spre capătul patului ,locul cel mai îndepărtat de lumină și privesc curioasă fata care intră în cameră.Există ingeri?Rochia albă și lungă până în pământ îmi dă pentru o scurtă perioadă impresia că plutește spre centrul camerei.Are părul negru,tuns modern,un bob un pic mai lung,o prinde.Pomeții aruncă umbre pe fața ei și buzele,buzele mari,cărnoase spulberă ideea de angelic ce mi-o formasem despre ea,nu…fata are o aură de sexualitate pură…albul imaculat ce-i imbracă corpul bine împlinit pare o glumă,materialul devine transparent în lumină.

-Ai întârziat.o privesc și în mine începe să crească o stare de iritare.

-Ți se pare.De cât timp stai acolo?

-Nu mai știu.Te așteptam.îmi trec mâna prin părul care are o nevoie disperată de spălare și o privesc…tentative de uitat urât…niciodată nu mi-a ieșit cu ea.

-Și crezi că n-am lucruri mai bune de facut decât să te ridic pe tine din pat?Hai sus.trebuie să mergem.

Mă ridic din pat și pășesc în raza luminii…mă vede.Se uita urât,ei chiar îi iese, iși trece mâna prin păr și se îndreaptă spre fereastră,trage draperiile și se întorce spre mine.Deja pare fioroasă.

-Bai da știu că ești groaznică.Uite cum areți.Du-te spală-te până nu-mi pică nasul.își încrețește nasul și face un gest de ‘hai cară-te’.

Ca de obicei o ascult,niciodată n-am găsit un motiv să nu o fac…are dreptate.Dușul,ah dușul !Uitasem ce bine te poti simți când curge apa pe pielea ta,si sapunul…cum miroase sapunul!Mirosuri intensificate de simțurile mele mult mai alerte,simt cum mi se lipește de piele mirosul de citrice al săpunului.Mă învârt intr-un spațiu de picuri și mirosuri amestecate ca doua corpuri ce se imbrățișează,devin unul.Spumă, spumă, spumă, spumă…nu mă pot sătura.De ce am stat în pat?Nici nu-mi mai amintesc…Și apa curge nu se oprește,nu vreau să se oprească! Mă simt curată, ușoară.Se deschide ușa,Maya intră și-mi aruncă haine și lenjerie,vrea să iasă,dar se oprește și mă privește,zâmbește cu zâmbetul ei de’hai că ești drăguță’ și fuge spre mine să mă pupe pe burtă.Râde,râsul ei curge mai repede ca apa ,mă face să mă simt și mai bine,și dispare după ușă.țipă cât o țin plămânii:
-Când ieși ți-am adus ceva bun.

Râd și eu,nimeni nu mă răsfață ca ea.Hainele!Le simt cum se mulează pe corp și mă fac să mă simt puternică,frumoasă,mă simt bine.Șterg cu mâna aburii de pe oglindă și mă privesc.Trebuie să mă vopsesc, rădăcinile nu mi se văd prea drăguț,însă roșcatul incă a rămas.Îmi piaptăn părul pe spate într-o încercare de a-mi scoate în evidență pomeții,dar cine are pomeți ca Maya?Nemulțumită de efect, încep și mă fardez.Eh,mult mai bine.

Trag aer în piept și mă duc să mă prezint în fața juriului.Maya stă la masa de la bucătărie și mă privește în timp ce fumează.

-Hey sexy!

E binedispusă,mă aplec să o sarut pe buze,nu-mi permite să fac asta prea des…și mă așez lângă ea.

-Deci?

-Deci ce?se uită la mine amuzată.

-Am fost cuminte.Ce mi-ai adus?

-Beibi trebuie să vorbim serios.Ce faci tu nu e bine.Stai ca moarta acolo în pat și-ți mănânci creierii pe cine știe ce tip,sau cine știe ce problemă.Încearcă să fii mai chill,mai relaxată.Elimină stresu în ceva productiv, nu deveni legumă.

-Bine bine..

-Stii că am dreptate(ah talentul ei să mă întrerupă tot timpul!).Da hai să lăsăm subiectul.Doar nu ne stricăm buna dispozitie.

Se ridica își ia geanta și scoate doua cuie frumos făcute,perfect făcute.Își dă capul pe spate și se învarte cu ele prin hol și vine dansând spre mine,,își mișcă șoldurile pe un ritm ce numai ea îl aude…și eu,eu întodeauna aud muzica ei.

Îmi întinde unul mie.Îl iau între buze și închid ochii…niciodată nu-mi place să-l încep eu,dar dacă ea îmi oferă unul întreg mie doar nu o să fac nazuri!Aud cum aprinde bricheta,arde foița,încep să trag.și țin în piept fumul cât de mult pot.Când îl dau afară vorbesc cu o voce subțire și chinuită ce o face să hohotească de râs:

-Ne trebe un bong!

Se duce și deschide balconul,e întodeauna mult mai previzibilă ca mine, se așează pe un scaun lângă mine și își aprinde și ea cuiul.Le fumăm în liniște.Mă uit la ea prin fum,prin ceață și devin chill,relaxată.Țiagara se termină prea repede.

Adunăm din casa doar pe suprafață,ne punem câte un pahar de vin și ne urcăm în patul din camera mare să fumăm Kent și să povestim înainte să ieșim în oraș.

-Ți-ai făcut eseul la română?

-Da,l-am terminat cât timp te-am așteptat.Mă tot gândesc,oare ce să fac să-mi măresc media la română?Îți zic eu,vaca aia nu mă suportă.

-Bine beibi nu fi absurdă,ți se pare ție.Mie îmi place de ea.

-Mă rog,hai să lăsăm subiectul baltă.

Mă întind pe spate și închid ochii.Mă cuprinde o moleșeală și simt că adorm,și e așa de bineeeeee…

-Hei nu dormi.Hopa sus că trebuie să mergem.

Ca de obicei mă ridic ,merg până la oglinda din hol,îmi aranjez sutienul,nu o să înțeleg niciodată rostul la sutiene... îs așa de incomode! Încerc să gândesc pozitiv ,băieților le plac și fetele slabe,au ele un farmec aparte...adevărul e că niciodat nu am avut de ce să mă plâng.Deși niciodată nu am avut norocul să nimeresc soiul bun(de tipi).Ea vine lânga mine și mă pupă zgomotos pe obraz.

-Gata?

De început

Am de gând sa postez aici fragmente din my latest work...aș dori să primesc și ceva feedback,poate vă stârnește interesul...
Pentru mai multe detalii contact me la id:akanaamisi@yahoo.com

Blogul se referă la ”a mușca” un pic din ce încerc să scriu , în principiu acum am început să experimentez serios cu proza și imi dă mult de cap.E o provocare mult mai mare să fi constant în a scrie despre același lucru și a continua o linie narativă clara, cât mai puțin ambiguă.Rog să nu te oprești de a lăsa și critică negativă,nu am cum să știu ce greșesc dacă nimeni nu imi atrage atenția.

În continuare nu pot să zic decât....enjoy :D
akana