continuare

Are ea o eleganță ,așa,discretă.Unii o iau ca o provocare sexuală continuă,dar nu e așa,e o eleganță rară,înnăscută.Merge pe stradă perfect conștientă de efectul pe care îl are asupra celor din jur și e încântată.Copiez și eu gesturile ei,deși la mine par mai stângace.Ea mă pândește cu colțul ochiului și chicotește.

-Hai termină.Tu nu ești așa.Termină!

Încep să-i exagerez pașii,aburii din capul meu mă fac să mă simt lichidă cum mă scurg pe stradă în pași mari și unduiri de șolduri exagerate.Râdem încontinu.Nu ne putem opri.O ținem tot așa până în ceainărie.Ai crede că’oameni ca noi’ nu umblă în locuri așa normale,ce sa faci…omul merge unde poate.Și jazz-ul e slabiciunea mea dintodeauna.

Nu avem ‘masa noastră’ așa că ne așezăm la întamplare la o masă.Chelnerița,pe care niciodată nu am reușit să o țin minte,deși sunt destul de sigură că e aceași de când am început să mergem acolo,vine și ne cere comanda.

-Un chocolate truffle,te rog.nici nu am nevoie de meniu,întodeauna beau același lucru.

-Ce bea ea.astăzi iubita mea nu are chef să se complice cu meniul și alege să se lase pe mâna mea.

Aici se face ruptura.Îmi sprijin capul de perete și-mi las privirea să treacă peste oamenii din sală în timp ce ea îmi povestește ceva,clar spune ceva…am uitat ce,nu vreau să ascult.Recunosc unele din figurile din sală,chiar o achiziție recentă care hopa,e la masă cu prietena lui,veche,mai veche ca mine,si probabil mai veche ca multe pe care le-a adunat pe la chefuri.Gândurile îmi fug dintr-o chestie în alta,devin supărată.

-Ies până afară.Vreau un pic de aer.Îmi dai un bip când ne aduce ceaiurile?

-Sigur.Ești oke?

-Da,da…vin imediat.

Aproape alerg afară,ninge.Mă lipesc de peretele rece și închid ochii.Cel mai multi îmi place cu ochii inchiși,poți visa,oriunde oricum orice.Văd fulgii de zăpadă și sub pleoapele închise.Răcoarea zidului îmi îngheața spatele,mă lipesc mai tare,mi se pare aproape erotic felul în care mi se face pielea de găină.Întredeschid buzele,mă retrag mai spre umbră,doar un pic să visez…un pic…Vibrează ceva.Eu?Nu…doar telefonul.Wake up call.

Merg înapoi la loc,mai roșie,mai zâmbitoare,cu ochii mai strălucitori.

-Pisi ce-ai facut afară?

-Am stat…

-Te-ai întalnit cu cineva anume?

-Nu…Iarna mă face să mă simt specială.îmi pun capul în mâini și o privesc în ochii.Nu trebuie să mă întâlnesc cu cineva ca să răsuflu mai greu…mă binedispun și singură…chicotesc.

-Da,am văzut eu cum te binedispui.deabia te-am ridicat din pat.

-Am crezut că nu mai vorbim despre asta(devin nervoasă)mă privește strict personal cum îmi petrec timpul,doar nu-ți bagi nasul și acolo.

-Pisoi mă privește orice iți faci ce te distruge,doar nu te aștepți să stau și să privesc.îmi auncă o privirea semi interogativă semi ironică.

-Ce frumoasă ești astăzi,mă plictisea deja subiectul.

Nu are rost să mă cert cu ea,am invățat demult că nu pot câștiga nici o ceartă,are un mod de a-mi tăia orice replică…

Ea a prins apropoul și imi povestește despre ceva film ce l-a văzut de curand.Și mă scufund iar în vise în timp ce o privesc cum vorbește.Gesticulează mult,își învârte mâinile în aer și spune povești.Trec ore în care doar o privesc,o aprob,o admir.Nori de fum se fac în jurul nostru în timp ce ea continuă să îmi explice Pielea ei are reflexe de aur în lumina difuă.Îmi place…zâmbesc